In săptămâna
aceasta, „scandalul proiectului Legii
sănătăţii” a evoluat într-un mod pe care, iniţial, doar serviciile secrete
l-au anticipat. Îmi motivez afirmaţia pentru că ştiu că acolo sunt şi
profesionişti, o dovadă în acest sens fiind chiar demersul lui Traian Băsescu,
de a retrage proiectul din dezbatere publică, după primele acţiuni de protest
generate de demisia subsecretarului de stat Raed Arafat. Preşedintele a motivat
că va cere retragerea proiectului Legii sănătăţii pentru că nu ne poate face bine
cu forţa, dar sunt de părere că citise între timp informările care precizau că
vor urma ample manifestări de protest, dificil de gestionat ulterior. Oricum ,
demersul a fost tardiv, pentru că scânteia aprinsese pulberea.
Azi, 17.01, Raed Arafat a fost repus în funcţia pe
care a părăsit-o prin demisie, după ce a fost sunat şi de preşedinte şi de premier, probabil tot în
speranţa că, măcar o parte dintre protestatari, se vor declara mulţumiţi şi nu
vor mai ieşi în stradă. Profesionistul în sistemul de urgenţă şi-a motivat
revenirea în minister prin necesitatea de a continua perfectarea sistemului de
urgenţă de acolo de unde a lăsat-o şi nu putem decât să-i dăm dreptate.
Personal, cred că a prevalat dorinţa de a deţine o funcţie în minister, care
să-i permită să intervină în elaborarea viitorului proiect de lege a sănătăţii,
însă mă aştept (dacă lucrurile nu se vor schimba) să fie demis sau „să
plătească”, cumva, în viitorul apropiat. Băsescu nu-l va ierta că şi-a impus
punctul de vedere, că a coagulat atâtea energii, că are coloană. El îşi
devorează colaboratorii imediat ce poate face asta, darmite pe cei care îi sunt
diametral opuşi (ca pregătire profesională, demnitate, atitudine şi ar fi multe
altele de spus).
De sâmbătă, 14.01,
până acum, 17.01, în oameni pare a se fi
trezit conştiinţa civică. Au avut loc proteste spontane în 52 de oraşe din
34 de judeţe, majoritatea chiar în municipii cu conducere „portocalie”. Potrivit
datelor furnizate de Jandarmerie, până ieri participaseră la aceste proteste
peste 13000 de persoane. Chiar dacă nu au aceleaşi revendicări, ci sunt
determinaţi de diferite nemulţumiri, protestele au un numitor comun: au
menţionat o aceeaşi cauză a problemelor lor şi au avansat câteva soluţii pentru
rezolvarea problemelor - demisia lui Traian Băsescu, a guvernului şi alegeri
anticipate. În plus, ar exista o speranţă să atingem numărul de protestatari la
care Băsescu ar demisiona (dacă e om de cuvânt): să ne numere Anastase...
Dar nu va mai fi
cazul zilele următoare, pentru că este de aşteptat să capete curaj şi cei care
sunt angajaţi în instituţii publice a căror conducere este eminamente
portocalie şi care, în prezent, se tem să nu-şi piarsă serviciul, mai ales dacă
au familii. (chiar dacă, deja, inspectoratele şcolare cer directorilor de şcoli
să trimită listele cu cadrele didactice care participă la acţiunile de
protest).
Mesajul transmis de liderii portocalii nu mi s-a
părut coerent, în
condiţiile în care unii dintre ei au proferat numeroase jigniri la adresa celor
care au protestat, chiar dacă sunt printre cei nominalizaţi de Emil Boc să
dialogheze cu diferite componente alte societăţii civile (spre exemplu
Baconschi, care i-a jignit pe protestatari, numindu-i „mahala violentă şi
ineptă”, Urban etc).
Autorităţile au încercat să gestioneze situaţia
prin promisiuni de dialog. S-a desfăşurat azi (17.01) Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog
Social (la care reprezentanţii sindicatelor nu au participat), după care
premierul a anunţat că au fost reţinute mai multe propuneri spre a fi implementate
(în special unele destinate funcţionării IMM-urilor). Dar va mai dura până...
departe. Sunt de părere că strategia portocalie va mai include o remaniere,
eventuale reveniri (ca promisiune doar) asupra măsurilor care au afectat
anumite categorii de persoane, pentru a limita/ diminua numărul protestatarilor
şi intenţii de învrăjbire a unor categorii sociale şi/sau profesionale (unele
zvonuri sugerau că nu se va mai modifica legea cu privire la drepturile băneşti
ale revoluţionarilor).
Antena 3 a evidenţiat
legătura dintre huligani şi
reprezentanţii UNPR, prin conducerea galeriei echipei Dinamo, fiind
precizate nume ale celor care au susţint şi campania lui Neculai Onţanu. O
certitudine rămâne faptul că acţiunile huliganilor nu au reuşit să demobilizeze
marea masă a protestatarilor, care a continuat să participe zi de zi la
adunările din Piaţa Universităţii.
Revenind la acţiunile violente din noaptea de duminică,
îmi permit să le comentez pentru că, până la un moment dat, am fost acolo, în
faţa Teatrului Naţional. S-a aruncat cu pietre înspre jandarmi, dar mă aşteptam
să fie izolate elementele turbulente, pentru că jandarmii erau peste tot, nu
numai în faţa protestatarilor, ci şi în spatele lor, în faţa hotelului
„Intercontinental” şi în faţa teatrului. Păreau că aşteaptă izbucnirea unor
violenţe, pentru a putea să intervină printre protestatari. De mirare este
faptul că, deşi în mulţime erau destui ai căror „job” era să adune date şi
informaţii, aceştia nu păreau să transmită cuiva ce se vedea cu ochiul liber
(huliganii se distingeau clar prin atitudine şi vocabular). Rămân la părerea că
nu au vrut să stopeze devastările din centru Capitalei (pentru că nu pot să-i
consider prost organizaţi/ coordonaţi, atributele astea le-au demonstrat de
atâtea ori pe stadioane, unde mulţimile violente erau mult mai numeroase),
pentru a decredibiliza protestele şi eventual a se lua măsura interzicerii
acestora. Cât de greu era să le iasă în spate la Unirea, până ce aceştia să
ajungă acolo?
De la faţa
locului, numărul jandarmilor părea disproporţionat faţă de cel al
protestatarilor. În plus, de multe ori atitudinea şi comportamentul lor a avut
menirea să înfricoşeze populaţia (aspecte văzute direct, când continuau să dea
cu bastonul şi cu piciorul într-un individ, poate chiar vinovat, aflat la
pământ), pentru că au fost date publicităţii numeroase cazuri de „victime
colaterale”, în paralel cu puţinătatea elementelor turbulente reţinute.
Dovezi în plus că se încearcă limitarea numărului de
protestatari sunt şi: împiedicarea studenţilor, dumnică, să ajungă la
Universitate, unele declaraţii ale unor persoane care au vrut să vină cu trenul
în Capitală, dar au fost oprite de patrulele de jandarmi (Satu Mare) şi
filtrele din gări, ca şi cele care s-au făcut aseasră la Universitate, recentele
presiuni care se fac asupra transportatorilor rutieri pentru a împiedica
aducerea altor oameni nemulţumiţi în Bucureşti. Liderii sindicali din învăţământ
au menţionat că asupra cadrelor didactice se fac presiuni, în sensul că
directorii de şcoli vor trimite la inspectorate liste cu cei care sunt membri
de sindicat şi care, în timpul liber, participă la proteste.
Măsurile de acest gen par să fie inutile, în condiţiile în care ministerul
Administraţiei şi Internelor a anunţat „alertă cod albastru”, deci se pregătesc
pentru amploarea acestora, s-au luat aprobări pentru organizarea protestelor în
oraşe din judeţele Brăila, Caraş-Severin, Constanţa, Galaţi, Sibiu, Timiş,
Vrancea, iar la momentul în care scriu aceste rânduri Emil Boc este la
Cotroceni. O ştire de mai devreme anunţa că, în sectorul bugetar din Bucureşti,
va începe strângerea de semnături pentru declanşarea grevei generale.
Rămâne de văzut
dacă şi Curtea Constituţională va analiza cu maximă obiectivitate sesizările
depuse referitoare la comasarea alegerilor.
În context,
următoarele ştiri vor părea nesemnificative, dar şi ele creionează lumea în
care trăim, zilnic:
Din cele un milion
de doze de vaccinuri antigripale
cumpărate de la Institutul Cantacuzino, 700.000
de doze au probleme, având concentraţie scăzută la tulpina B, deci
nerespectând standardele. Astfel, după ce la controlul din ianuarie s-au
înregistrat aceste nereguli, ministerul a oprit livrarea produselor. Dacă am
avea încredere în corectitudinea celor declarate de oficiali, am reţine că
„riscul în cazul celor care s-au vaccinat este acela că nu vor avea imunitate
faţă de această tulpină B” şi că n-ar fi expuşi la alte riscuri de îmbolnăvire,
că n-au fost cobai. Oare ce încredere am putea avea în viitor în alte forme sau
campanii de vaccinare dacă în cazul unui asemenea vaccin, care se utilizează de
ani buni şi care este distribuit gratuit pentru categoriile vulnerabile de
persoane (femei gravide şi persoane vârstnice), apar asemenea informaţii
oficiale?
După ce Consiliul
Concurenţei a dat o amendă usturătoare (circa 200 milioane euro) unui număr de
5 companii, motivând că s-au pus de acord pentru scoaterea de pe piaţă a unui
sortiment de benzină, carburanţii s-au
şi scumpit pentru a treia oară de la începutul acestui an (un litru de
benzină a ajuns la circa 5,65 lei, iar unul de motorină la 5,85 lei).
Reprezentanţii companiilor au anunţat că vor contesta legalitatea amenzilor
primite, rămânând de văzut dacă le vor plăti, însă au şi scumpit carburanţii,
pentru a-şi „scoate” amenda.
